Hermann OBERTH

Hermann OBERTH

votarea s-a incheiat

Hermann OBERTH

om de ştiinţă

S-a născut la Sibiu în 1894. Şcoala o face la Sighişoara iar studiile universitare le începe la Munchen în medicină în 1912. Este medic militar în timpul războiului mondial pe frontul rusesc şi apoi la Sighişoara (aici realizând mai multe experimente ştiinţifice în domeniul imponderabilităţii). Realizează un experiment bazat pe lansarea unei rachete în 1917, la exepriment asistând şi ministrul german al Războiului. Revina ca şi cadru universitar la Munchen apoi la Gottingen, definitivându-şi lucrarea de doctorat în 1923 (la Universitatea din Cluj Napoca). Aceasta este respinsă de mediul ştiinţific fiind considerată utopică. Îşi publică totuşi lucrarea cu eforturi financiare considerabile născând astfel o dură polemică în presa de specialitate a acelor vremuri. Între 1928 şi 1929 locuieşte în Berlin ca şi consultant ştiinţific al primului film SF (Femeile de pe Lună). Primeşte premiul „Rep-Hirsch” în 1929, oferit de Societatea Astronomică Franceză. Revine în ţară predând fizică la Sibiu şi la Mediaş. Se mută definitiv din Sibiu în 1938, în jurul războiului mondial. Lucrează la Viena la Colegiul Tehnic, apoi la Dresda tot la Colegiul Tehnic şi în cele din urmă la Peenemunde. Aici va fi implicat într-o serie de proiecte militare, primind chiar „Crucea de Merit” prima clasăDupă război se mută întâi la Wittenberg iar apoi la Feucht, lângă Nurnberg. Pleacă pentru o scurtă perioadă în Elveţia şi Italia ca şi consultant ştiinţific. De aici pleacă la Huntsville unde va lucra alături de Wernher von Braun în Institutul de Explorare Spaţială, participând la proiectul de dezvoltare a tehnologiei spaţiale pentru următoarea decadă. Revine la Feucht pentru a ăşi publica cercetările apoi se va reîntoarce în SUA la Convair pentru a lua parte la proiectul american de realizare a rachetelor Atlas, în calitate de consultant tehnic. Este considerat unul dintre părinţii astronauticii mondiale. Este inventatorul conceptului de ardere în etape a combustibilului şi a „efectului Oberth”. Prima rachetă o construieşte la 14 ani. Publică în 1923 lucrarea „Racheta în spaţiul interplanetar”, în 1929 „Moduri de a călători în spaţiu”. Lansează prima rachetă cu combustibil lichid (Kegelduse) în 1929. În 1953 publică „Omul în spaţiu” (pentru prima dată cineva propune conceptul de staţie spaţială). Face parte din Partidul Naţional Democratic din Germania între 1962 şi 1965. Se dedică şi studierii energiilor alternative (va realiza printre primele proiecte ale unei centrale eoliene). Se dedică apoi filosofiei, publicând mai multe lucrări. A fost căsătorit pentru 70 de ani. A avut patru copii, unul murind în războiul mondial. S-a retras din activitate în 1962, la vârsta de 68 de ani. Moare la Nurnberg în 1989. În cinstea sa administraţia din feucht îi va dedica Muzeul Spaţial ce îi poartă numele. Un crater de pe Lună îi poartă numele.

contact Mari Sibieni: sibiu@aios.ro
realizat de www.smartart.ro